Din cauza multor tragedii ale mediului înconjurător, de la jumătatea secolului XX, multe națiuni au instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale poluării necontrolate și pentru a preveni viitoarele contaminări ale mediului. În Statele Unite a fost creat Actul pentru Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul pentru Apa Curată (Clean Water Act - 1977) și Actul pentru Apă Potabilă Curată (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluanților în ape și standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul Substanțelor Toxice (Toxic Substance Control Act - 1976) și Actul pentru Conservarea și Recuperarea Resurselor (Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea și controla deșeurile periculoase. După 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curățarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deșeurilor. Aceste acte și alte câteva legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea poluării dar progresele au fost lente și au rămas multe probleme cu privire la zonele cu contaminări severe din cauza lipsei fondurilor pentru curățare și din cauza problemelor în aplicarea legilor.
Înțelegerile internaționale au jucat un rol important în reducerea poluării globale. Protocolul de la Montréal cu privire la Substanțele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internaționale până la care să fie reduse emisiile de substanțe chimice, cum ar fi CFC, despre care se știe că distruge stratul de ozon. Convenția Basel pentru Controlul Transporturilor Internaționale ale Deșeurilor Periculoase și Depozitarea Lor (1989) servește ca punct de reper pentru reglementările internaționale ce se ocupă de transportarea deșeurilor periculoase și depozitarea lor.
Din anul 1992 reprezentanții a mai mult de 160 de țări s-au întâlnit în mod regulat pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substanțe poluante care produc efectul de seră. În 1997 a fost creat Protocolul de la Kyõto, chemând celelalte țări să adereze la el pentru a reduce până în anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Până la sfărșitul anului 2000 Protocolul de la Kyõto nu fusese încă ratificat; negociatorii încercau încă să ajungă la un consens în legătură cu regulile, metodele și penalitățile care ar trebui să fie folosite pentru a aplica tratatul.
Regulamentul și legislația au dus la un considerabil progres în diminuarea poluării aerului și apelor în țările dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai puțini oxizi de azot decât cele din 1970; centralele electrice ard acum mai puțini combustibili pe bază de sulf; coșurile industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile și nu se mai folosește benzină cu plumb. Ţările în curs de dezvoltare continuă să se lupte cu poluarea fiindcă nu au tehnologii pentru filtrare și curățare și trebuie să își mărească puterea economică, de cele mai multe ori cu costul poluării mediului. Problema este că țările în curs de dezvoltare atrag investitorii străini prin forța de muncă mai ieftină, materiale brute mai ieftine și mai puține restricții pentru substanțe poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul graniței dintre S.U.A. și Mexic, pe partea mexicană, creează industrie și locuri de muncă pentru Mexic dar majoritatea lor aparțin unor corporații non-mexicane care au fost atrase de forța de muncă ieftină și de lipsa legilor cu privire la poluanți. Ca rezultat, această regiune de graniță, incluzând Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America de Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice și sărăcia, țările în curs de dezvoltare necesită ajutor și tehnologie de la țările și corporațiile străine, participarea comunității în inițiativele de dezvoltare și crearea de reglementări mai aspre cu privire la poluare.
Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, național și internațional pentru a combate problemele create de poluare din toata lumea. Multe din aceste organizații răspândesc informații și ajută oameni și alte organizații, care nu sunt implicate în procesul luării deciziilor. Rețeaua Acțiunii Pesticidelor răspândește informații tehnice cu privire la efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O mișcare bine organizată de justiție pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protecția echitabilă a mediului înconjurător. Greenpeace este o organizație activistă care concentrează atenția internațională asupra industriilor și guvernelor care contaminează terenul, apele sau atmosfera cu deșeuri toxice.

Padurea produce oxigen si consuma dioxid de carbon. 2/3 din oxigenul planetei, consumat de lumea vie, de industrie sau autovehicule, este furnizat atmosferei de catre arbori si arbusti.

Iata cateva din functiile padurii:

- filtru natural. Padurile reprezinta, de asemenea, foarte eficiente filtre naturale, deoarece retine, in coroanele arborilor, particule fine de praf sau cenusa.
- este un factor de mentinere a echilibrului ecologic . Pentru protectia mediului inconjurator, constituie cel mai important factor natural, eficient, stabil si inepuizabil. Aceasta are rolul de a stabiliza clima locala si a conserva calitatea solului.
- sursa de lemn. Padurile pot furniza cantitati uriase de lemn de buna calitate. Acest material a fost utilizat din cele mai vechi timpuri pentru primele arme, unelte, constructii de locuinte sau pregatirea hranei. Astazi este, in continuare, foarte utilizat, in diferite domenii ale vietii umane (industria mobilei, hartiei, chimica, in constructii, etc.).
- reprezinta pentru om un refugiu din calea poluarii, zgomotului, soarelui puternic sau vantului. O extrem de variata lume animala este adapostita sub haina ocrotitoare a padurii. Intre plantele si animalele din paduri exista interactiile reciproce. Multe animale, in special insectele si pasarile, polenizeaza arborii. Insectele primesc hrana din nectar si alte substante si in schimb polenizeaza florile pe care le viziteaza.
- reprezinta o sursa de hrana pentru om si animale. Acest rol al padurii se datoreaza plantelor si animalelor pe care aceasta le adaposteste. Fructele de padure, ciupercile comestibile, stuparitul pastoral si vanatoarea au constituit intotdeauna o importanta categorie de surse pentru alimentatia omului.
- este o sursa de medicamente. Padurile contin cea mai mare diversitate de plante si animale de pe Terra. Astfel, pot reprezenta surse de medicamente, de origine vegetala sau animala. Substantele medicinale deja descoperite, in special in padurile ecuatoriale reprezinta o garantie pentru succese terapeutice si mai mari in viitor.

In fiecare an, in cadrul Regiei Nationale a Padurilor - ROMSILVA se sarbatoreste Luna Padurii intre 15 martie - 15 aprilie, ocazie cu care au loc diferite manifestari pe aceasta tema.